Câteva momente foarte importante din istoria Danei B.
cum creşte iarba printre cruci tot astfel eu…
1.
calul negru şi deloc nărăvaş pe care l-am primit la 10 ani în dar de la tatăl meu
nu i-am dat un nume şi nu l-am iubit niciodată voiam o bicicletă
am străbătut cu el în galop de vreo câteva ori câmpul de la marginea oraşului
apoi l-am uitat
mi-am adus aminte de el când la 13 ani am căzut de pe bicicleta iuliei m.
şi acum
2.
serile din adolescenţă când marta vecina mea cea matură şi roşcată îmi povestea despre bărbaţi
despre cum gândesc ei despre cum funcţionează mecanismele lor ciudate
despre cum trebuie să îi priveşti şi să taci în prezenţa lor
o ascultam şi creştea în mine mirarea
era fată bătrână scria poezii niciun bărbat nu o iubea
nu am înţeles-o niciodată
nici măcar acum
3.
o seară de prin ‘90 sau ‘91 când am luat trenul spre cluj dintr-un bucureşti pe care îl iubeam
prietenii mei cascadorii plecaseră în lume departe
mi-am spus atunci că nu am să ies niciodată din ţară
seara în care am părăsit bucureştiul a fost la fel de ciudată
ca toate serile în care m-am reîntors mai apoi în românia
din paris edirne budapesta chişinău roma şi câte alte şi alte oraşe îndepărtate
pe care nu le voiam şi la care am renunţat fericită
de fiecare dată spunând că e ultima întoarcere ultimul drum
ultima călătorie
la fel îmi spun şi acum pregătindu-mă să plec la toamnă în haiti
4.
visul din copilărie
un bătrân cu plete şi haină albă pe umeri
stând pe o piatră strălucitoare în mijlocul unui drum plin de praf
ce faci tu aici l-am întrebat ce faci tu aici
el s-a ridicat şi mi-a spus drumul este semnul tău dinspre naştere nu îl ocoli
şi nu l-am ocolit
5.
a treia nuntă a mea când fără de veste m-am ridicat din mijlocul nuntaşilor
am ieşit afară şi nu m-am mai întors
ţin minte că era o noapte cu lună plină
undeva departe peste munţi se aprindeau focuri la marginea pădurilor
6.
ziua de astăzi când scriu despre mine de parcă nu aş fi existat niciodată
DANA BANU

_________________________
________________________
________________________
Un admirabil tanar carturar a carui actiune se reazema pe fundatiile solide ale operei clasice este Radu Mihai Crisan , autoul catorva volume de comentarii la Eminescu si Nicolae Iorga , insotite de excerpte din creatia acestora ; o specie insolita de eseu ori , mai bine spus , de editie comentata. Insa aceasta face parte , la randul ei, din traditia " explicatiei " patristice si a unui gen de culegere cu caracter sapiential si " de zidire " , reprezentand , in acelasi timp , si " declaratii de credinta " formulate prin textul de Thesaurus . Mai multe eseuri ale acestui autor - aici