Adrian Amariei: „Astăzi sunt singur…“
…(PLÂNG, PĂRINTE…)
Plâng, Părinte,
căci să scriu
nu pot…
Nici pasta nu
mai
curge
iar cuvintele
nu le mai
înţeleg…
Sunt trist
căci caut
bucuria
unde
Tu
nu eşti
iar ruga-mi
se înalţă
către
Tine
doar când
lacrima-mi
te-aduce-n
amintire…
Nu sunt
plăsmuitor
de
stihuri…
Sunt doar acela
care-n literă
îşi scrie
calea
ce i-ai
pregătit-o…
______________
…(DOAMNE… AI SĂ ŞTII VREODATĂ?…)
Doamne…
Oare ai să ştii
vreodată
cum e să
termini
un lucru
fără a-l începe?
Vei putea
vreodată
să stingi flacăra
ce pâlpâie
într-un suflet
ce-ţi caută
numele
fără să te
cunoască?
Ai să zdrobeşti
inima ce
plânge
şi n-ai să-i
dai
alinare?
Doar huma
e în stare
să termine…
să stingă…
să zdrobească…
Tu nu poţi decât
Iubi…
______________
…(MI-E DOR DE ACASĂ…)
Mi-e dor de
acasă…
De locul tainic al
sufletului în
care îmi
şoptea
Iubirea…
De irisul ochilor
în care mă
jucam
cu razele
luminii
ce-ţi apărea pe chip
când zâmbeai…
Dar acum eşti trist…
Iar paşii mei
hoinăresc nebuni pe
câmpii de
gânduri
neştiind cum să
găsească
strâmta cărare
ce ne unea
cândva…
Mi-e dor de
acasă…
______________
…(MERG PE MUCHIA LAMEI…)
Merg pe muchia lamei
şi o simt cum
puţin câte puţin
deschide sângelui
porţile
libertăţii…
Şi-l văd murind…
Cu fiecare strop ce
curge
văd viaţa ucisă,
uitată
într-un colţişor
al minţii
unde mai licăreşte încă
lumina
Cuvântului…
Mă opresc,
cobor,
iar rănile-mi
sărută pământul,
se-nalţă către
Cer
în freamătul
iubirii…
şi-atunci îmi vii
în gând
şi strig:
„Unde eşti?
…Unde sunt?”
______________
…(ASTĂZI SUNT SINGUR…)
Astăzi sunt singur:
fără fraţi,
sfinţi sau
zei străini ce-şi
află veşnicia
în cerneala
neagră
cu care aştern
rânduri peste
rânduri,
învălmăşeli de
litere moarte,
de cuvinte nenăscute
şi vise neîmplinite…
Astăzi sunt singur:
înfăşurat în
mantia
vântului
ce-mi înţepeneşte
degetele
asupra unei pagini
condamnate
să fie unită
cu alta
pe vecie…
Astăzi sunt singur
crestând în
mintea-mi
nervul ce ucide
zâne şi
imagini
dintr-un castel
în care
am locuit cândva,
ale cărui dale
s-au transformat
în aerul
ce-l iau ca pe o doctorie
a liniştii
ce va să vină…
Astăzi sunt singur…
ADRIAN AMARIEI
________________________
