Ştefan Marius Aldea : „Poieme teatrale“
Într-un om se găsesc o infinitate de iona, deci o infinitate de godoţi…
noapte bună
e timpul să te culci, auzi tu, renunţă la plămâni, respir eu în locul tău… când închizi ochii… să ştii că eu m-am ascuns, scuipă-mi umbra să nu mi-o deochi;
cunosc nişte pastile care se dau de mult la mine, au un nume tâmpit, dar… cel puţin la noapte nu o să mai fac pipi în pat, haideţi copii să ne jucăm cu focul, să ardem câteva poezii
pinocchio dansează cu un topor iar geppetto lăcrimează rumeguş
hai, e timpul să te culci, stelele apar pe gura ta ca bubele dulci, dă-mi mie plămânul tău, al meu are o mică defecţiune
iar a căzut cineva de la etaj, ia repede aparatul, fotografiază-mi umărul, apoi dormi, dormi, dimineaţă te vei tăia în mine ca într-un schelet, nu pune ceasul să sune, de mâine inima mea e pe post de cocoş… hai, trebuie să fii odihnită, dormi, ochii se ţin închişi. >>>>>>
