Luminiţa Zaharia: Poeme noi
VÎRSTE
Ce bãtrînã era mama la patruzeci de ani…
Şi ce ridicol mi se pãrea
cînd plîngea la filme de dragoste
sau voia cu tot dinadinsul
sã-mi împleteascã fantastice codiţe…
Am patruzeci de ani! Ce tînãrã sînt!
Nu-nţeleg de ce fetiţei mele i se pare ridicol
cã-ncerc s-o sãrut uneori pe obraz
şi o prezint lumii, cu mîndrie: „Fetiţa mea!“.
În curînd voi fi poate bunicã
şi le voi citi nepoţilor noile poveşti ale secolului 21:>>>>
