ESEU - Anca Nistoroiu: „Viaţa pe un peron“
„Nu există pustiu; ci doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.” (Octavian Paler)
Nu poţi percepe un om prin prisma sticlei colorate a televizorului, nu-l poţi intui privindu-l fix în ochi sau ascultându-i vocea, dar cu atât mai puţin nu poţi cunoaşte un om citindu-l. Eu pe Octavian Paler nu l-am cunoscut, l-am descoperit, mi s-a revelat în paginile unei cărţi, frapantă fiind nu personalitatea unui om, ci reinventarea acestuia.
„Viaţa pe un peron”… ar trebui să încep prin a o prezenta ca pe un roman, dar ea este mai mult decât atât, este un jurnal, o confesiune, dar nu a eului narator, ci a ta, cititorule, nu este o carte despre lume şi evoluţia ei, sau una ce caută să lumineze caracterul alambicat al individului, este o carte despre mine, despre tine, despre noi…„Modul în care un om îşi acceptă destinul este mai important decât însuşi destinul său” (Wilhelm von Humboldt), aşa îşi începe Octavian Paler incursiunea , >>>>
