Camelia Radu: Două eseuri
VIS DE ZEU PRIBEAG
Intr-o zi se hotari sa adune toate amintirile la un loc… sa le spele sa le curete si sa vada ce poate sa mai faca din ele. Poate nimic, poate un zambet sau doar o cifra intr-un buletin.
Intr-o zi, isi dadu seama ca incaperile in care locuia erau pline de respiratii care nu ii apartineau. Se sufoca intre atitea amintiri, gesturi si ecouri de gesturi, atingeri dorite, visate sau chiar intamplate. Cuvinte ;apasate sau usoare ca fulgii… ce de straini intr-o singura casa.. In acea zi deveni brusc practica si linistita ; o gospodina a mintii care vrea sa isi reorganizeze casa in care traieste sau o artista nascocind culori noi?
Lua toate amintirile si le privi pe rand cu atentie : erau doar ramasite ratacite , cioburi, crampeie, nimic ce putea fi coerent, clar, definit ca o oglinda intreaga. Ce ciudat arata prezentul printre toate aceste bucati de ceva-uri care nu mai sunt ; pare o vietate sufocata. bolnava de stresul disiparii, neantizarii.
Lua toate amintirile, le vopsi in violet, culoarea incertitudinii , si le puse intr-un vas transparent. Putea astfel crea un obiect ambiental, aproape filozofic, aproape imaterial. Cioburile se uniformizara, devenira parti, devenira cuvinte in aceeasi fraza. Organe ale aceluiasi intreg: trecutul . >>>Camelia Radu>>>
