ANTOLOGIE LIRICĂ - Adriana Vidroiu: „Urme pe zăpadă“
URME PE ZĂPADĂ
Ninge frumos
asemeni zâmbetului încolţit din propria-mi melancolie.
Cerul, coboară aplecat peste el însuşi
Alunecând fără contur spre pântecul amurgului.
Privesc fix ecranul memoriei,
Exişti pretudindeni
Peste scenarii şi personaje,
În toate paginile neliniştilor mele.
Ninge frumos,
Ca în acea dimineaţa de martie al primului ţipăt.
Orizontul se reflectă fragmentat
Într-o imposibilă îmbrăţişare a zilei de ieri,
Peste zdrenţele paşilor acoperiţi de omăt.
Ninge frumos, proporţional cu speranţele noastre
Cumpărate la preţ de ofertă, acum şapte ani,
De la agenţia de voiaj din cartier. >>>>
